Într-o mișcare care a stârnit un val de indignare și revoltă în rândul românilor din afara granițelor, România a adoptat Legea nr. 14/2025 privind modificarea regimului cetățeniei române, act normativ considerat de societatea civilă drept una dintre cele mai nedrepte și umilitoare reforme post-1989.
Noua legislație, în vigoare din 15 martie 2025, alături de Ordinul nr. 85/2025 al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC), este acuzată că adâncește discriminarea, excluderea și rupe legătura istorică dintre România și milioanele de români din Diaspora și din teritoriile istorice.
De la drept moral la lux birocratic
Potrivit Institutului Frații Golescu, una dintre cele mai vocale organizații implicate în sprijinirea românilor din străinătate, noile reglementări distrug complet șansele reale ale urmașilor românilor din Basarabia, Bucovina sau Herța de a redobândi cetățenia română. Pentru prima dată în legislația românească, „vocația” de a fi cetățean înlocuiește „dreptul” de a o obține, o formulare care lasă loc arbitrariului funcționarilor și respingerii fără explicații.
Actele cerute – multe imposibil de obținut din țări unde arhivele fie au fost distruse, fie nu mai sunt accesibile – trebuie să fie recente (nu mai vechi de doi ani), autentificate și apostilate. Acest proces, pe lângă absurdul său birocratic, presupune cheltuieli ce pot depăși chiar 10.000 de euro, în special pentru urmașii deportaților. Statul român creează astfel un sistem elitist, în care cetățenia devine accesibilă doar celor privilegiați financiar.
Vulnerabilii – umiliți și excluși
Noile reglementări se dovedesc profund insensibile față de persoanele cu dizabilități mintale sau fizice. Aceștia sunt obligați să fie personal prezenți la depunerea dosarelor, în ciuda faptului că legea recunoaște că nu au capacitate de exercițiu. Bolnavii cronici, copiii cu dizabilități sau cei în stadii terminale sunt obligați să parcurgă un drum infernal pentru a li se procesa cererile, înfruntând cozi, birocrație și lipsa de empatie a funcționarilor.
În plus, funcționarilor li s-a oferit o portiță de respingere subiectivă: dacă nu sunt convinși „fără nicio îndoială” că solicitantul merită cetățenia, pot refuza dosarul – chiar dacă toate documentele sunt conforme, transmite Adevarul.
Un sistem birocratic abuziv și dispreț față de istorie
Legea ignoră complet realitățile istorice. Așa cum arată și punctul de vedere al Institutului de Istorie „George Barițiu” din 2015, toți locuitorii din teritoriile unite cu România în 1918 au devenit cetățeni români, iar urmașii acestora ar trebui să beneficieze de o procedură simplificată. În loc să repare o nedreptate istorică, România obligă acești oameni să își demonstreze individual calitatea de urmaș, ca și cum ar cere dovezi ale propriei suferințe.
Copiii – condamnați la exil și apatridie
Noua lege prevede că, în cazul anulării unei adopții, minorii pot pierde cetățenia română, fără ca interesele superioare ale copilului să fie analizate. Se deschide astfel ușa unor tragedii juridice, unde copiii riscă să rămână apatrizi, iar România își încalcă obligațiile internaționale privind protecția minorilor.
Termene prelungite, sistem digital disfuncțional
Timpul de soluționare a unui dosar a crescut de la 5 luni la minimum 2 ani și jumătate. În realitate, însă, termenul ajunge frecvent la 4–5 ani, iar blocajele administrative continuă. Pe 30 aprilie 2025, sistemul informatic al ANC a fost nefuncțional timp de trei ore, în care zeci de copii – unii sub 5 ani – au fost obligați să revină pentru reamprentări și re-fotografii într-un haos total.
Impunerea obligativității fotografierii și amprentării tuturor solicitanților – inclusiv a nou-născuților – a generat reacții vehemente, mai ales în cazurile în care copiii suferă de autism sau alte afecțiuni care le fac imposibilă cooperarea.
Examenul de limbă – filtru artificial și discriminatoriu
Un alt obstacol artificial este impunerea unui certificat lingvistic de nivel B1, recunoscut internațional, pentru toți cei sub 65 de ani, cu excepția celor care pot dovedi studii liceale în limba română timp de cel puțin 3 ani. În Republica Moldova, unde învățământul obligatoriu se încheie la clasa a IX-a, mulți nu pot îndeplini această condiție. Costurile unui astfel de certificat pot ajunge până la 1.000 de euro, iar instituțiile acreditate pentru testare nu au capacitatea logistică de a organiza suficiente sesiuni.
Refuzul de a asculta societatea civilă
Toate avertismentele au fost ignorate. Deși Ministerul Justiției a organizat o dezbatere publică în februarie 2024, opiniile exprimate de istorici, ONG-uri și urmași ai românilor deportați nu au fost luate în calcul. Inclusiv personalități precum Ion Niculae Chrissoveloni și 70 de judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție au semnalat caracterul abuziv și lipsit de claritate al noii legi. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a respins sesizarea ICCJ, iar legea a fost promulgată.
România întoarce spatele românilor de peste graniță
Efectele nu au întârziat să apară. Din cele 280 de locuri disponibile zilnic la ANC pentru depunerea cererilor în baza articolului 11 (urmași ai etnicilor români din R. Moldova și Ucraina), pe 28 aprilie 2025 doar 61 erau ocupate, iar numărul celor care s-au și prezentat a fost sub jumătate.
Această prăbușire a interesului pentru cetățenie reflectă nu o lipsă de dorință, ci imposibilitatea practică de a îndeplini condițiile impuse. Statul român, în loc să fie un liant între generații și teritorii istorice, devine un zid birocratic imposibil de escaladat.
Un stat care își umilește propriii copii
Autoritatea Națională pentru Cetățenie, condusă de un magistrat pensionar – dl. Silviu Barbu Gabriel – este acuzată de lipsă de transparență, dezorganizare și cinism birocratic. Deși are capacitatea administrativă de a primi 280 de dosare pe zi, în realitate se prezintă sub 20% dintre solicitanți.
Legea cetățeniei a fost transformată într-un instrument de umilire, iar România riscă să rămână singură, cu tot mai puțini cetățeni și tot mai multe reproșuri din partea celor pe care, odinioară, promitea să-i reprimească în sânul națiunii.
