UE este un jucător principal în negocierile privind schimbările climatice și, conform Pactului verde european, UE ar trebui să devină climatic neutră până în 2050. Acest obiectiv – zero emisii nete – este înscris în Legea europeană a climei, scrie www.politico.eu.
Toate țările UE, semnatare a Acordului de la Paris, s-au angajat să reducă până în 2030 emisiile de gaze cu efect de seră de pe teritoriul lor cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990. În 2021 acest obiectiv a fost schimbat la cel puțin 55% până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050.
Asta în condițiile în care schimbările climatice afectează deja Europa: de la creșterea temperaturii și a riscului de deșertificare, la precipitații anuale mai mari și riscuri de inundații. În 2019, Uniunea Europeană a fost al patrulea cel mai mare generator de gaze cu efect de seră din lume, după China, SUA și India.
Zero emisii nete până în 2050
În 2021, UE a făcut neutralitatea climatică – obiectivul atingerii a zero emisii nete până în 2050 – obligatorie prin lege în UE. Totodată a fost stabilit un obiectiv intermediar de reducere a emisiilor cu 55% până în 2030.
Acest obiectiv – zero emisii nete – este înscris în Legea europeană a climei. Legislația concretă care va permite Europei să atingă obiectivele Pactului Verde este definită în pachetul „Pregătiți pentru 55”, prezentat de Comisie în iulie 2021. UE lucrează, de asemenea, la atingerea unei economii circulare până în 2050, la crearea unui sistem alimentar durabil și la protejarea biodiversității și a polenizatorilor.
„Ne aflăm acum într-un moment critic al negocierilor privind Regulamentul pentru reducerea emisiilor de metan. Necesitatea unei acțiuni imediate este clară; COP 28 vine curând, iar UE ar trebui să poată demonstra un lider real în decarbonizarea unor părți semnificative din sectorul său energetic. Cu toate acestea, deliberările în curs între instituțiile UE evidențiază necesitatea unei abordări echilibrate – una care nu numai că promovează obiectivele noastre comune de mediu, ci este și judicioasă din punct de vedere economic. Pe măsură ce Europa se străduiește pentru un viitor mai curat, noul cadru legal trebuie să acorde prioritate strategiilor rentabile pentru a asigura angajamentul părților interesate și a câștiga încrederea consumatorilor. Deși esența acestui regulament este reducerea emisiilor nocive, este la fel de esențial să ne asigurăm că nu înăbușim în mod neintenționat creșterea economică și nu punem sarcini nejustificate asupra țărilor membre. Un exemplu concret este concentrarea actuală pe monitorizarea și raportarea emisiilor de metan din puțurile de petrol și gaze inactive. Deși acesta ar putea părea un pas logic, este important să punem la îndoială eficacitatea sa în lumea reală. Studii recente relevă un fapt surprinzător: o majoritate semnificativă a emisiilor de metan, cel puțin în România, provine dintr-o mică parte din totalul instalațiilor sale de petrol și gaze. Cu peste 50.000 de sonde forate în ultimii 150 de ani, doar o fracțiune rămâne operațională astăzi. Astfel, accentul pus pe puțurile inactive ar putea fi deplasat. Prin canalizarea capitalului financiar și uman substanțial către monitorizarea acestor puțuri latente, riscăm să eliminăm preocupările de mediu mai presante. Accentul ar trebui să se pună pe cei mai mari contributori la emisiile de metan, asigurându-se că resursele nu sunt risipite în instalațiile latente”, explică Daniel Apostol, director general, Federația Patronală a Petrolului și Gazelor din România, într-un articol publicat de politico.eu.
„Estimările preliminare indică faptul că numai industria românească de petrol și gaze s-ar putea confrunta cu un cost uluitor de peste 1 miliard de euro în următorul deceniu, dacă actualul proiect de regulament rămâne neschimbat. Afirmația inițială conform căreia costurile de implementare sunt nesemnificative se dovedește a fi destul de nefondată. Aceste costuri transferate consumatorilor umflă prețurile la energie și subminează potențial securitatea aprovizionării – un dublu zgomot pentru cetățeanul european mediu. Mai exact, o sumă uluitoare de bani fără niciun beneficiu evident nu este niciodată o politică bună. Gazele naturale sunt pe cale să joace un rol esențial în tranziția energetică a Europei. Pe măsură ce continentul se îndreaptă treptat către o economie decarbonizată, se așteaptă în mod natural să scadă emisiile de metan. Orice act de reglementare care umflă artificial costurile operaționale ar putea să deraieze această progresie și să pericliteze extinderea producției de energie regenerabilă în UE. Prioritățile noastre ar trebui să se îndrepte către îmbunătățirea fluxurilor de energie transregionale, consolidarea infrastructurii existente pentru securitatea aprovizionării și, cel mai important, încurajarea creșterii combustibililor gazoși decarbonizați, în special hidrogenul.”, a mai completat Daniel Apostol.
Finanțarea Pactului verde
Pentru finanțarea Pactului verde, Comisia Europeană a prezentat, în ianuarie 2020, Planul de investiții pentru o Europă durabilă, care urmărește să atragă investiții publice și private de cel puțin o mie de miliarde de euro în următorul deceniu. În cadrul planului de investiții, Fondul pentru o tranziție justă este conceput pentru a sprijini regiunile și comunitățile cele mai afectate de tranziția ecologică, de exemplu regiunile care depind în mare măsură de cărbune.
Tranziția către o UE neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050 în cadrul Pactului Verde înseamnă reconsiderarea întregului ciclu de viață al produselor: promovarea consumului durabil și a economiei circulare, cu măsuri ce includ: ambalaje și materiale plastice, textile durabile, electronică și TIC, construcții și clădiri, baterii și vehicule, lanțul alimentar, materii prime critice ș.a.
SURSA: www.politico.eu
Articolul este sponsorizat. Realizator: DANIEL APOSTOL, DIRECTOR GENERAL, THE OIL & GAS EMPLOYERS’ FEDERATION, ROMANIA
