În contextul geopolitic actual, Uniunea Europeană s-a angajat să joace un rol major în reconstrucția Ucrainei și să sprijine investițiile necesare acestei țări, precum și lansarea reformelor care vor favoriza procesul de aderare a Ucrainei la UE. Aceste reforme vor alinia treptat legislația Ucrainei la acquis-ul Uniunii și vor promova integrarea acesteia în piața unică.

UE a oferit deja Ucrainei un sprijin financiar semnificativ să își acopere nevoile bugetare pe termen scurt și pentru redresarea economică rapidă a acesteia, prin împrumuturi avantajoase canalizate prin intermediul asistenței macrofinanciare de urgență (1,2 miliarde euro în 2022), al asistenței macrofinanciare excepționale (6 miliarde euro în 2022) și al programului de asistență macrofinanciară plus (AMF+) (circa 18 miliarde euro în 2023) și, respectiv, al unui pachet de 1 miliard euro care combină fonduri din cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală (IVCDCI) și împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții sprijinite de bugetul UE.

În plus, UE a eliminat tarifele vamale în cadrul zonei de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (DCFTA) și a inclus Ucraina în Programul UE privind piața unică pentru a sprijini întreprinderile sale mici și mijlocii.

Comisia Europeană a propus în luna iunie a.c. crearea unui nou instrument, Mecanismul pentru Ucraina, care să poată răspunde atât nevoilor de redresare pe termen scurt, cât și reconstrucției și modernizării pe termen mediu a țării respective.

Cât costă reconstrucția Ucrainei?

La 31 august 2023, în cadrul unui schimb de opinii între parlamentarii ucraineni și eurodeputații din Comisia pentru bugete (BUDG) a Parlamentului European, s-a făcut o analiză a nevoilor financiare actuale ale Ucrainei și s-au prezentat opțiunile de finanțare a procesului de reconstrucție economică și rolul posibil al bugetului UE.

Europarlamentarii au considerat că trebuie făcută distincția între nevoi de reconstrucție pe termen scurt și cele pe termen lung. Concret, termenele „ajutorare” sau „recuperare” pe termen scurt includ: ajutorul umanitar, asigurarea viabilității financiare a statului ucrainean și furnizarea de servicii de bază, precum și repararea infrastructuriia critice. Reconstrucția pe termen lung, prin contrast, implică reconstruirea statului ucrainean și a economiei sale din temelii, odată ce conflictul armat se va încheia. Acest proces poate dura câteva decenii.

Există consensul general între membrii Comisiei pentru bugete a Parlamentului European că procesul de reconstrucție pe termen lung al Ucrainei trebuie să fie ferm legat de procesul de aderare al acestei țări la UE. Acest proces trebuie să se axeze pe modernizarea cuprinzătoare a statului și economiei ucrainene (după principiul formulat de UE: „reconstruiește mai bine și mai inteligent”) și necesită o finanțare globală susținută. Cu toate acestea, atâta timp cât conflictul armat continuă, Ucraina nu va avea nevoie doar de ajutor pentru finanțarea reconstrucției, a infrastructurii vitale și pentru întreținerea serviciilor de stat, dar și pentru reconstrucția zonelor securizate și relativ neafectate de conflict ale țării.

S-a estimat că Ucraina ar avea nevoie, în prezent, de fonduri lunare evaluate între 3,2 și 6 miliarde dolari SUA în fiecare lună. În cazul în care ajutorul financiar extern nu poate fi disponibil, banca centrală a Ucrainei trebuie să emită monedă suplimentară, ceea ce va alimenta inflația.

S-a mai estimat că, până în luna mai 2023, donatorii internaționali au acordat Ucrainei o asistență financiară de circa 73,49 miliarde euro, constând din împrumuturi în valoare de 37,58 miliarde euro, subvenții în valoare de 30,97 miliarde euro, garanții în valoare de 4,01 miliarde euro și 920 de milioane euro din operațiuni valutare ale băncii centrale ucrainiene cu alte bănci centrale din lume. Mai mult de jumătate din această asistență financiară totală (respectiv, 40,11 miliarde euro) a fost deja plătită, acordată efectiv, Ucrainei.

Cei mai mari donatori ai Ucrainei sunt: UE (cu 27,32 miliarde euro), SUA (cu 24,26 miliarde euro), urmate de Japonia, Regatul Unit, Canada, Germania, Țările de Jos și Norvegia (însumând circa 17,41 miliarde euro). În timp ce fondurile acordate de UE au fost aproape exclusiv sub formă de împrumuturi, SUA și Norvegia au oferit numai subvenții financiare.

La 26 septembrie 2023, s-a publicat o analiză a grupului de reflecție CEPS, cu sediul la Bruxelles, pe tema aderării Ucrainei la UE și a impactului acestei aderări asupra bugetului UE.

Potrivit grupului CEPS, dacă, ipotetic, Ucraina ar fi fost în prezent un stat membru cu drepturi depline al UE, ar fi beneficiat de aproximativ 18-19 miliarde euro pe an din încasările la bugetul UE, excluzând impactul contribuțiilor sale – adică, aproximativ atât cât ar fi primit Polonia și România împreună. Raportat la prețurile actuale, această sumă estimativă ar fi determinat o creștere a contribuțiilor la bugetul UE a tuturor statelor membre de aproximativ 10 % pe an. Într-un astfel de caz ipotetic, Spania, de pildă, ar fi devenit un plătitor net la bugetul UE și nu un beneficiar net, cum este în prezent.

OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a publicat la 8 august a.c. o analiză a dificultăților cu care se confruntă sistemul de achiziții publice din Ucraina, în contextul conflictului armat actual. Conform experților OCDE, sistem actual de achiziții publice din Ucraina, bazat pe prevederile Legii naționale a achizițiilor publice din 2015, oferă o bază solidă pentru gestionarea procesului de achiziții și este bine aliniat la standardele internaționale.

Însă, OCDE adresează Ucrainei o serie de recomandări în acest domeniu:

• Legislația ucraineană privind achizițiile publice ar putea beneficia de o revizuire pentru a simplifica cerințele și a permite un proces de atribuire a contractelor mai clar și rapid, fără a compromite integritatea, transparența și protecția drepturilor ofertanților.
• Procedurile de achiziție ar trebui implementate de instituțiile ucrainene, cu sprijin internațional extins, în mod continuu, atât pentru instituțiile centrale de achiziții care gestionează sistemul în ansamblu, cât și pentru autoritățile contractante, care aplică procedurile de atribuire a contractelor la nivel central, regional și local.
• Riscurile de corupție de-a lungul ciclului de achiziții reprezintă o amenințare semnificativă la adresa integrității reconstrucției economice și trebuie identificate, evaluate și gestionate în mod eficient, inclusiv prin consolidarea controlului și auditului intern, a auditului extern și a sistemului de revizuire a achizițiilor. În acest sens, OCDE recomandă îmbunătățirea gestiunii conflictelor de interese, oferirea de canale de avertizare și protecție, utilizarea analizei datelor, prevenirea influenței nejustificate în luarea deciziilor și facilitarea responsabilizării sociale.