Faptele, pe scurt, în ordine cronologică:
– în noaptea de 3 spre 4 rușii lovesc portul Izmail din Ucraina de la Dunăre.
– Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe ucrainean Oleg Nickolenko anunță că rușii au lovit și România în acel atac, care postează și o poză de la fața locului
– MAPN neagă vehement informația
– intră în scenă însuși Ministrul de Externe de la Kiev, Kuleba, care contrazice partea română
– omologul lui Kuleba, Luminița Odobescu, îl contrazice și ea pe oficialul ucrainean.
– Președintele Iohannis, neagă și el, pe 5 septembrie, acuzațiile ucrainene.
Cum se face că pe 6 septembrie, Antenei 3 i se comunică locul exact unde au căzut resturile dronei? Pe siteul Antenei3 se spune că „Ucraina a dat informațiile”, negru pe alb.
Să ne înțelegem, indiferent dacă a căzut sau nu o dronă/bombă rusească pe teritoriul României, e clar că politica statului român este de a nu recunoaște, pentru a nu escalada războiul.
Ce s-ar fi putut întâmpla, astfel încât președintele, ministrul apărării și ministrul de externe să fie umiliți în acest hal, încât să ajungă să fie contraziși public? Cine avea puterea asta?
Analistul american George Friedman a scris, ieri, 5 septembrie, că generali americani cu funcții importante s-au întâlnit cu omologii lor ucraineni, recent, la granița poloneză.
Friedman scrie că americanii le-au transmis ucrainenilor că strategia lor actuală – a se citi contraofensiva – nu merge și că e nevoie de o schimbare.
Este clar, zice Friedman, că Zelenski a acceptat „sugestiile” și de-aceea l-a demis pe ministrul apărării Oleksei Reznikov.
„Pentru mine, este evident un mic dar evident element de disperare în această mișcare”, notează Friedman.
Cu o Ucraină „în mică disperare”, opțiunile Kievului sunt, de fapt, una singură: ca alte țări – nu NATO – să intre în luptă de partea sa, pentru a putea câștiga ceva teren înainte de inevitabila negociere cu rușii.
În acest context, singurele țări din zonă cu potențial de a intra în luptă sunt Polonia și România.
Aici este cheia : este clar că ucrainenii au „informat” Antena 3 unde a căzut drona, astfel încât conducerea României să fie umilită public. Având în vedere acest efect, este clar că partida pro-război din România a primit „locația” de undeva de foarte sus, dintr-un loc care nu poate fi refuzat, care nu e decât unul singur.
Mai este evident că avem de-a face cu două partide: partida pacifistă, care nu vrea escaladare, din care fac parte Iohannis, Tîlvar & co și partida pro-război.
Nu știm cine sunt capii „partidei pro-război”, dar reacția lui Radu Tudor este edificatoare: analistul a dat de înțeles că dronele ar fi lovit România intenționat (!), abținându-se cu greu să nu declare că a fost un atac rusesc. Asupra pomilor și stufului din imaginile de la „CNN-ul românesc”, dar ce mai contează detaliile?
Radu Tudor este unul dintre șefii Antenei 3 și apropiat de unele structuri externe.
