de Cătălin Crăciunescu
Într-o eră în care politica a devenit un adevărat spectacol, titlul cărții scrise de Mary L. Trump (nepoata fostului președinte Donald Trump), Prea mult nu este niciodată prea puțin, poate servi drept punct de plecare pentru a înțelege mai bine „personajul” Trump, în raport cu evenimentele recente și atitudinea sa în politica americană și globală. De la tranziția de putere din SUA la începutul celui de-al doilea mandat al său, observăm cum strategia lui Trump a fost una de afirmare a autorității sale (mult peste primul său mandat). Totuși, succesul său nu a fost întotdeauna dublat de realizări concrete.
Puterea și limitele lui Trump
În timpul celui de-al doilea mandat, Donald Trump a demonstrat o dorință uriașă de a-și elimina adversarii și de a arăta lumii că deține controlul absolut. În trecut, așa cum a fost descris de nepoata sa în carte, mulți nu l-au luat în serios, iar chiar familia sa a subliniat că, deși părea un om de succes, Trump nu a reușit decât să-și construiască o imagine controversată de afacerist. În realitate, el era considerat de apropiații săi un prefăcut și un ipocrit. Cu toate acestea, a câștigat primul mandat, iar acum, în cel de-al doilea, confirmă multe dintre descrierile făcute de familia sa.
Politica internă și externă a lui Trump
Una dintre principalele direcții ale politicii interne promovate de Trump a fost consolidarea industriei americane prin inițiativa „Make America Great Again”. Aceasta s-a axat pe exploatarea resurselor interne, precum petrolul și gazele, dar și pe dezvoltarea unor capacități de producție pentru bunuri anterior importate. De asemenea, Trump a amenințat cu majorarea tarifelor vamale pentru a proteja economia internă. Însă, aceste măsuri necesită timp pentru implementare și nu pot avea efecte imediate, mai ales în industrii strategice, precum producția de microcipuri și alte bunuri de înaltă tehnologie.
În ceea ce privește politica externă, Trump a fost cunoscut pentru stilul său negociator agresiv, preferând acorduri bilaterale cu fiecare partener comercial al SUA, inclusiv în cadrul G7, BRICS sau Uniunii Europene. Această abordare „divide și cucerește” a urmărit reducerea deficitelor comerciale ale Americii și transferarea problemelor economice către alte state. Totuși, în ciuda acestui optimism comercial, economia americană se confruntă în prezent cu inflație și dobânzi ridicate, iar multe dintre măsurile adoptate nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele interne pe termen scurt.
Dincolo de orice considerente politice, este evident că atât politica internă, cât și cea externă a lui Trump sunt dominate de interese economice, inclusiv în sfera conflictelor armate sau comerciale. Factorul financiar rămâne primordial în toate deciziile sale.
Impactul politicii externe și consecințele geopolitice
De la începutul celui de-al doilea mandat, Trump a fost extrem de activ în politica externă, în special în relațiile cu Rusia. După câteva negocieri directe cu președintele Vladimir Putin, s-au înregistrat progrese rapide, dar această „politică a vitezei” ridică numeroase semne de întrebare privind validitatea tratativelor și impactul asupra Ucrainei. Majoritatea experților sunt sceptici că un astfel de acord ar putea aduce beneficii Ucrainei, având în vedere că aceasta se confruntă cu presiuni economice și militare constante, iar SUA și-ar putea reduce sprijinul financiar și militar.
Ucraina se află într-o dilemă majoră: absența de la negocierile din Arabia Saudită ar putea însemna că viitorul conflictului va fi decis fără implicarea sa directă, cu potențiale compromisuri teritoriale și limitarea sprijinului extern. Astfel, Ucraina ar putea ajunge în situația de a accepta orice soluție impusă de SUA, fără alternative reale.
Istoria și lecțiile ei: Reamintirea Conferinței de la Ialta
Privind retrospectiv, nu putem ignora lecțiile istoriei. Conferința de la Ialta din februarie 1945 a jucat un rol esențial în stabilirea echilibrului de putere postbelic. Acordurile dintre Stalin, Churchill și Roosevelt au avut un impact semnificativ asupra Europei de Est timp de aproape 40 de ani. Astăzi, se conturează o nouă împărțire geopolitică, iar negocierile de la Riyadh ar putea avea consecințe similare pentru Ucraina și restul Europei.
În acest context, țările europene trebuie să conștientizeze că, în ciuda retoricii de solidaritate cu Ucraina, ele au propriile interese divergente. Diferențele ideologice – extremism versus conservatorism – fac ca statele europene să acționeze mai degrabă individual decât unitar. Această lipsă de coeziune poate fi exploatată de marile puteri în detrimentul stabilității regionale.
Viitorul – între provocări și incertitudini
Viitorul rămâne incert. Politica externă a lui Trump, în special relațiile cu Rusia și Ucraina, ar putea conduce la schimbări geopolitice semnificative. Modul în care vor fi gestionate aceste negocieri va avea un impact major asupra întregii regiuni, inclusiv asupra României și statelor vecine cu Ucraina.Este clar că marile puteri nu pot acționa izolat, iar strategiile de tip agresiv vor menține un echilibru fragil între națiuni.
Rămâne de văzut dacă acest echilibru va asigura pacea și stabilitatea globală sau va genera noi conflicte și tensiuni internaționale.
