Statul nu pregătește liberalizarea pieței de gaze, deși aceasta va intra în vigoare de la 1 aprilie 2026, iar lipsa totală de măsuri concrete creează premisele unei crize artificiale care va duce la creșteri de preț atât pe piața angro, cât și pentru consumatorii finali, avertizează expertul în energie Dumitru Chisăliță. Deși este a patra liberalizare a pieței de energie din ultimii cinci ani, autoritățile române nu par să fi învățat nimic din experiențele anterioare, lăsând piața într-o stare de incertitudine profundă.
Statul nu pregătește liberalizarea pieței de gaze și riscul unei crize artificiale
Liberalizarea prețurilor la gazele naturale a fost amânată până la 1 aprilie 2026, dată de la care prețurile nu vor mai fi reglementate. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, această perioadă ar fi trebuit folosită pentru a crea un cadru clar și predictibil, însă statul nu face nimic în acest sens, transmite Adevarul.
Expertul avertizează că inacțiunea autorităților va duce la „o criză artificială a gazelor care va determina creșterea prețului pe piața engros și la consumatori, aducând gaze scumpe în depozitele de înmagazinare și menținând prețuri ridicate în iarna 2026/2027”. În opinia sa, principalul beneficiar al acestei situații va fi chiar statul, care va încasa mai mulți bani din prețuri mari, având totodată posibilitatea de a transfera vina către alți actori din piață.
Expertul atrage atenția că piața angro de gaze traversează una dintre cele mai atipice perioade din ultimii ani. Lipsa ofertelor, volatilitatea scăzută în mod artificial și îngrijorările crescânde în rândul furnizorilor indică o piață aproape înghețată. Deși producția internă este stabilă, iar importurile sunt gestionabile, volumele tranzacționate pe BRM și în piața bilaterală sunt reduse, ceea ce afectează grav transparența și funcționarea normală a pieței.
Potrivit specialistului, actorii care dețin gazul preferă să nu vândă până când nu există certitudinea clară că liberalizarea va avea loc la termenul anunțat. Acest comportament este explicabil economic, dar are implicații serioase asupra întregului ecosistem energetic. Lipsa lichidității face imposibilă formarea unui preț real, furnizorii nu pot construi oferte competitive pentru consumatori, iar marile companii păstrează un avantaj informațional major.
În mod normal, o piață matură funcționează pe baza tranzacțiilor frecvente, a transparenței și a concurenței. În România, însă, lipsa ofertelor devine un instrument strategic. Cu cât sunt mai puține oferte, cu atât prețurile sunt mai opace, iar furnizorii și consumatorii sunt obligați să reacționeze în condiții de incertitudine. Expertul explică faptul că, într-un context volatil, amânarea vânzării poate fi cea mai profitabilă decizie, deoarece generează panică în rândul furnizorilor care trebuie să-și asigure gazele pentru clienți, fiind dispuși să plătească aproape orice preț.
Această situație este amplificată de lipsa unei poziții ferme a autorităților și de istoricul recent al intervențiilor statului: plafonări retroactive, taxe pe profit excepțional aplicate ulterior și modificări bruște ale regulilor jocului. Orice semnal politic privind o posibilă replafonare determină producătorii și importatorii să adopte strategii defensive, preferând să nu vândă. Astfel, statul lasă piața gazelor în derivă, iar efectul direct este creșterea artificială a prețurilor.
De ce este blocată piața agro
Dumitru Chisăliță subliniază că piața angro nu este blocată din cauza lipsei resurselor, ci din cauza inacțiunii și impredictibilității statului. Furnizorii nu au de unde să cumpere gaze, fiind obligați să apeleze la achiziții de ultim moment, mult mai scumpe, sau la importuri care pot afecta negativ producția internă, așa cum s-a întâmplat în trecut. În plus, absența unui preț real generează anxietate pe întreg lanțul de aprovizionare, iar riscul intervențiilor bruște ale statului descurajează și mai mult ofertele.
În opinia expertului, nu liberalizarea în sine va scumpi gazele, ci modul în care statul gestionează acest proces. Lipsa pregătirii, a coerenței și a direcției clare creează un cerc vicios: producătorii așteaptă semnale de la stat, furnizorii așteaptă producătorii, iar consumatorii suportă consecințele prin facturi mai mari.
Pentru a evita acest scenariu, statul ar trebui să creeze lichiditate reală pe burse, să ofere predictibilitate pe termen mediu prin reguli clare și anunțate din timp, să separe politicile sociale de mecanismele comerciale și să sancționeze dur eventualele abuzuri din piață. România nu suferă de lipsa resursei, ci de lipsa guvernanței, iar fără încredere și transparență, piața gazelor va rămâne blocată strategic, cu prețuri stabilite nu de concurență, ci de așteptare.
