de Cătălin Crăciunescu
Întâlnirea de la Anchorage dintre Donald Trump și Vladimir Putin a arătat din nou cum înțelege fostul președinte american politica externă ca pe un fel de spectacol de Broadway, doar că fără cântece și dans. În schimb, am avut avioane de vânătoare, bombardiere stealth și un covor roșu lung cât un bulevard rusesc. Totul pentru ca publicul să înțeleagă cine are mușchii mai mari.Astfel, Alaska a devenit scena marelui nimic: Trump și Putin au dat un spectacol fără bilet de ieșire.
Covorul roșu și covorul de fum
Trump a scos arsenalul din vitrină – F-22, F-35 și un B-2 cât o balenă – pentru a-i arăta lui Putin că America știe să facă parada militară mai bine decât Piața Roșie. Putin, cu același zâmbet reținut de jucător de șah care își cunoaște adversarul, a aplaudat în sinea lui: spectacolul e gratis, factura o plătește contribuabilul american.
Discuții „productive”
Au stat la masă două ore și jumătate, trei oameni de partea lui Trump și trei de partea lui Putin. Probabil mai mulți traducători decât idei noi. La final, Trump a spus că „a fost foarte productiv”. În traducere liberă: am vorbit mult, am înțeles puțin și am rezolvat nimic. Putin a completat cu aerul de lider global „reabilitat”: „a fost constructiv”. Da, cum e și un zid în construcție – stă acolo, dar nu te adăpostește de ploaie.
Ucraina? Ah, da, Ucraina… invitatul fantomă
Ucraina a fost pomenită, ca un fel de personaj secundar într-un film prost. Trump a zis că va vorbi cu Zelenskiy, Putin a propus ca următoarea întâlnire să fie la Moscova. Când agresorul îți face invitația acasă la el, înțelegi imediat cine joacă rolul principal și cine a rămas figurant.
Nu e prima dată când Trump aplică „diplomația trocului”:
Coreea de Nord – Trump i-a oferit lui Kim Jong-un legitimitatea unei strângeri de mână istorice la Panmunjom. În schimb, a primit promisiuni vagi de „denuclearizare”, care s-au topit rapid.
NATO – Trump a venit cu discursul „America vă apără, dar plătiți factura”. Trocul era simplu: protecție contra bani. Numai că alianțele nu se construiesc pe facturi.
China – A negociat „cel mai mare deal comercial din istorie”, prezentat ca un troc avantajos. Realitatea? Tarifele și tensiunile au continuat, iar trocul s-a dovedit a fi doar o pauză într-un război economic de durată.
De ce prinde această strategie?
Pentru Trump, diplomația nu e despre tratate sau arhitecturi de securitate, ci despre „câștig” imediat, măsurabil în imagini și declarații. Un handshake istoric, un show cu avioane, un „deal” anunțat cu surle și trâmbițe – acestea devin trocul care, pentru electorat, valorează mai mult decât un document tehnic de pace.
Concluzie
Summitul din Alaska a fost o combinație între un show pirotehnic și o piesă de teatru absurd. Doi lideri care adoră camerele de filmat au stat împreună, și-au spus povești, s-au lăudat unul pe altul cu seriozitatea unor copii care schimbă abțibilduri și au plecat acasă exact cu ce au venit: nimic concret.
Deși așteptările erau pentru scrierea unei pagini de istorie , această întâlnire va intra în manual dar nu la capitolul „Diplomație reușită”, ci la „Cum să organizezi un spectacol fastuos pentru a ascunde un dezastru politic”.
