Declarația unică precompletată reprezintă una dintre cele mai importante schimbări fiscale anunțate de ANAF pentru persoanele fizice, urmând să fie aplicată începând cu anul 2026 pentru veniturile realizate în 2025. Formularul 212 va fi generat automat de autorități și pus la dispoziția contribuabililor în Spațiul Privat Virtual (SPV), însă specialiștii avertizează că acest document nu este o decizie de impunere și nu exonerează contribuabilii de responsabilitatea verificării și corectării datelor.
Declarația unică precompletată: ce este și cine trebuie să o verifice
Declarația unică precompletată este un formular generat automat de ANAF, pe baza informațiilor fiscale existente în bazele sale de date, precum declarațiile depuse de angajatori, bănci, brokeri sau alte entități care raportează venituri. Documentul va fi disponibil cel târziu la 31 martie 2026 în SPV, iar termenul-limită de depunere rămâne 25 mai 2026, indiferent dacă declarația este sau nu precompletată, scrie Adevarul.
Potrivit consultantului fiscal Adrian Ghencea, acest mecanism are rol strict de sprijin administrativ. Declarația nu se consideră depusă automat, nu garantează corectitudinea informațiilor și nu transferă răspunderea fiscală către ANAF. Contribuabilul este obligat să o verifice, să o corecteze sau completeze și să o depună în termenul legal, altfel riscă sancțiuni.
Sunt vizați în principal contribuabilii care obțin venituri din activități independente (PFA, profesii liberale), chirii, drepturi de autor, investiții, agricultură, silvicultură sau piscicultură, dar și asociații din structuri fără personalitate juridică. Dacă anumite venituri nu sunt raportate de terți sau nu au fost declarate anterior, acestea nu vor apărea precompletate, însă obligația declarării rămâne integral în sarcina persoanei fizice.
Declarația poate include datele de identificare, veniturile realizate în 2025, tipul de venit, impozitul pe venit, contribuțiile CAS și CASS și plafoanele aplicabile. Informațiile sunt preluate din declarațiile 112, 205, 204, din evidența contractelor de închiriere, din sistemul e-Factura sau din declarațiile anterioare depuse de contribuabil.
Declarația unică precompletată: pași de urmat și exemple practice
Declarația unică precompletată trebuie tratată ca un draft, nu ca un document final. Primul pas este accesarea contului SPV pentru a verifica dacă formularul este disponibil. Urmează analiza atentă a tipurilor de venit, a sumelor, a bazei de calcul și a contribuțiilor sociale. Dacă există erori sau lipsuri, contribuabilul trebuie să corecteze datele și să adauge veniturile nedeclarate anterior, apoi să depună forma finală până la termenul legal.
Există situații frecvente cu risc fiscal, precum veniturile din străinătate care nu apar automat, contractele de chirie nedeclarate, activitățile independente fără raportare prin intermediari sau aplicarea incorectă a plafoanelor CAS și CASS. În aceste cazuri, precompletarea poate fi înșelătoare, iar erorile pot genera obligații suplimentare și penalități.
Un exemplu simplu este cel al unei persoane fizice care obține venituri din chirii. Pentru un apartament închiriat cu 2.500 de lei lunar, venitul brut anual ajunge la 30.000 de lei. După aplicarea cotei forfetare de 20%, rezultă un venit net de 24.000 de lei, cu un impozit de 2.400 de lei. În acest caz, dacă venitul net este sub plafonul de șase salarii minime, CASS nu este datorată, iar declarația precompletată poate reflecta corect situația, necesitând doar verificare și depunere.
Un alt exemplu este cel al investițiilor bursiere realizate printr-un broker român. Pentru un câștig net de 60.000 de lei din tranzacții pe BVB, impozitul de 10% este reținut la sursă și este final. Totuși, contribuabilul trebuie să analizeze separat obligația CASS. Deoarece venitul depășește plafonul de 12 salarii minime, dar este sub cel de 24, se datorează CASS calculată la baza de 12 salarii minime, sumă care nu este reținută automat și trebuie declarată și plătită prin Declarația Unică.
Specialiștii atrag atenția că pentru veniturile realizate în 2025 se utilizează exclusiv salariul minim de 4.050 lei, iar eventualele majorări ulterioare nu influențează plafoanele sau sumele datorate, un aspect frecvent interpretat greșit de contribuabili.