Jurnalista britanică Sherelle Jacobs scrie în The Telegraph că e nevoie ca „două erezii să fie spuse” în ceea ce privește războiul din Ucraina.
„Prima este că Putin poate încă prevala în obiectivul distrugerii ordinii liberale. A doua este că s-ar putea să fi reușit deja”, a scris ea, notând că „sigur, noi în Vest nu suntem gata să recunoaștem un asemenea sacrilegiu”.
Ziarista scrie că „realitatea în care trăim este un onorabil tablou alb-negru. Mișcați de determinarea ucrainenilor, noi presupunem că victoria trebuie să fie după colț”.
În opinia lui Jacobs, tot ceea ce poate obține Ucraina, în cel mai bun caz, este „o remiză catastrofică”.
„Dar faptul concret este că Ucraina nu se îndreaptă spre o victorie directă. Dimpotrivă, în situația de față nu poate elimina forțele rusești și ,de fapt, e în defensivă. Recucerirea țării de către Zelenski se clatină. În timp ce Vestul oscilează cu privire la furnizarea de tancuri, Zelenski nu are suficiente arme pentru a lansa o lovitură preventivă înainte ca Putin să escaladeze în Primăvară.
Cu toate slăbiciunile armatei lui Putin, ne îndreptăm, în cel mai bun caz, către o remiză catastrofică și în cel mai rău caz, spre o străpungere rusească decisivă. Deși Ucraina are soldații și determinarea să-și susțină suveranitate, oponenții ruși au rezerve superioare de armament și muniție. Mai mult, Kremlinul este pe punctul de a mobiliza jumătate de milion de încorporabili în căutarea de a escalada războiul de la drone și artilerie la avioane și tancuri – o schimbare majoră”, a notat ea.
Aceste afirmații sunt cu-adevărat ieșite din comun în presa occidentală, acolo unde a pune sub semnul întrebării situația de pe front a Ucrainei este anatema.
Mai rău, așa cum constată jurnalista, nici strategiile de a „anihila” economia Rusiei nu par să funcționeze cu totul: „Rusia are un surplus record în ceea ce privește schimburile și exportă gaz natural la prețuri mai mari. Sistemul ei financiar rămâne intact și sectorul de producție rezistă la sancțiuni”.
Pur și simplu, afirmă ea, avem ingredientele „perma-războiului”, adică al conflictului perpetuu, care ar putea dura ani de zile.
Totuși, continuă britanica, Vestul „nu este pregătit pentru altceva decât o victorie ucraineană”. Nimeni din Occident nu vrea să „contempleze faptul neliniștitor că indiferent dacă rezultatul final al războiului va fi unul tulbure, mitul hegemoniei americane se va fi spulberat”. Cu un astfel de război în fosta Uniune Sovietică care poate se întinde în Balcani, „lumea se va fragmenta în sfere de influență aflate în conflict”.
În final, jurnalista se întreabă dacă Occidentul este dispus să facă sacrificiile necesare pentru a schimba vechea ordine liberală, cu un tipar diferit „înrădăcinat în rezistența strategică, puterea militară și angajamentul ferm în valorile occidentale”.
„Un astfel de pivot va costa bani într-un moment în care Occidentul suferă de o hemoragie de fonduri îndreptate pentru serviciile sale de sănătate. Și totuși, britanicii detestă ideea să înfrunte măcar tăierea altor părți ale statului social. Între timp, francezii refuză să se gândească la o lume în care vârsta de pensionare e mai mare de 62 de ani. Nici nu suntem dispuși să ne creștem autosuficiența energetică cu nuclear sau fracking – poate pentru că, cu politici net zero, suntem din ce în ce mai dedicați nu să facem sacrificii pentru civilizația occidentală, ci să sacrificăm civilizația occidentală pentru un bine mai mare, primitiv.
Aici vedem o diferență tulburătoare între Occident și inamicul său. Rusia, în ciuda decăderii sale economice și demografice, se consideră ca aparținând unei culturi care încă nu și-a îndeplinit destinul. Occidentul este din ce în ce mai resemnat de propriul său declin și obosit de propriile valori – nu în ultimul rând de libertate. Acesta este motivul pentru care capacitatea Rusiei de a răsturna lumea nu ar trebui considerată de la sine înțeleasă; și de ce, așa cum este, Occidentul este departe de a-l învinge pe Putin și tot ceea ce reprezintă el”, a încheiat britanica.
