Astăzi, 11 noiembrie, este Ziua Veteranilor, o sărbătoare de mare importanţă pentru Armata Română, iar purtarea bujorului românesc este un semn de preţuire şi recunoştinţă pentru eroii noștri.
Această floare este simbolul sacrificiului făcut de militarii Armatei Române.
Armistiţiul, care a pus capăt Primului Război Mondial, a fost semnat pe 11 noiembrie 1918, la ora 11.00, ora locală.
Simbolismul macului de Ziua Memoriei a început cu o poezie scrisă de un chirurg de brigadă din Primul Război Mondial. Primul Război Mondial a avut un bilanț uman mai mare decât orice conflict anterior, cu aproximativ 8,5 milioane de soldați morți din cauza rănilor sau bolilor pe câmpul de luptă. Din peisajul devastat al câmpurilor de luptă, macul roșu a crescut și, mulțumită unei poezii celebre, a devenit un puternic simbol al amintirii.
Chris McNab, autorul cărții „Cartea macului”, spune într-un fragment publicat în Independent, că floarea colorată strălucitor este, de fapt, clasificată drept buruiană, aceasta fiind cunoscută pentru persistenţă.
Istoria macului ca simbol
În nordul Franței și în Flandra (nordul Belgiei), ciocnirile brutale dintre soldații puterilor au provocat ravagii, inclusiv la nivelul solului. Dar în primăvara caldă de la începutul anului 1915, flori roșii strălucitoare au început să se ivească prin tărâmul afectat de luptă. “Papaver rhoeas” este cunoscut sub numele de “mac din Flandra”, „mac de porumb”, „mac roșu”, „trandafir de porumb”.
Canadianul McCrae, care a servit drept chirurg de brigadă în Primul Război Mondial, a scris o poezie, „Pe-al Flandrei câmp”, în care a canalizat vocea soldaților căzuți îngropați sub acei maci rezistenți. Poemul a fost publicat în revista Punch la sfârșitul anului 1915 și este folosit la nenumărate ceremonii comemorative.
Acesta a devenit una dintre cele mai faimoase opere de artă apărute din Marele Război. Faima sa s-a răspândit în toată lumea până când McCrae a murit, de pneumonie și meningită, în ianuarie 1918.
